5️⃣ Ce este iubirea? Părerea unui sceptic îndrăgostit.

Conținut

1. Câteva adevăruri despre iubire.

Atenție! În acest articol se folosește un limbaj necenzurat și obscen, așa că, dacă educația ta nu îți permite să citești texte emoționale, atunci galant îți propun să te duci нахуй să citești articole mai moi, mai mucoase.

Restul welcome мать вашу! De mult n-am mai scris nimic.

În timp ce mințile filozofice se ceartă cu spumă de bărbierit la gură pe această temă. Alții sunt ocupați cu ceva mai interesant. Ei iubesc.

Eu voi scrie cum văd și cum înțeleg eu iubirea. Și voi da o descriere proprie și o definiție proprie a iubirii.

Câteva adevăruri despre iubire

1. Iubirea nu este cel mai important lucru din viață.

Dacă de 3 zile n-ai băut nici o gură de apă, atunci evident că așa un compus simplu, precum apa, devine sensul vieții. Dacă n-ai mâncat o săptămână, e clar că mâncarea va deveni cel mai important lucru din viață. Mai important decât un sărut umed pe buze noaptea.

Dacă nu ești iubită, dacă nu ești dorită de bărbatul care te interesează, atunci ești și tu înfometată. Și consideri iubirea cel mai important lucru din viață.

Când o persoană este îndrăgostită și totul este bine - ea nu gândește așa. Când ai apă acasă, doar o folosești și nu te gândești că apa este de fapt importantă.

Când un om este grav bolnav, când este la un pas de moarte, atunci el nu se va gândi de ce sexul opus nu-i scrie în messenger. Pentru că supraviețuirea este mai importantă decât iubirea. Când se prăbușește un avion, la iubire nu se gândește nimeni.

Mai mult decât atât – ideea că iubirea e cel mai important lucru din viață este distrugătoare. Asta e doar o nevoie umană. Una dintre multele nevoi. Pe care trebuie să o satisfaci și să mergi mai departe, nu să te rogi la măria sa Iubirea.

Așa că poți să-ți scoți ciorapul și să-l bagi în gura celui care strigă că iubirea e cel mai important lucru din viață. O să înceapă să se înăbușe și va înțelege că să respiri uneori e mai important.

Și mai mult – dacă o persoană (și de ăștia sunt) face din iubire sensul existenței sale, atunci ridică această nevoie în vârful piramidei Maslow. Dacă tu ridici o nevoie în vârf, ce se întâmplă? Dacă pui nevoia de hrană în vârf, te vei transforma într-o nenorocită bucată de slănină. O să crapi și-o să tot crapi. Mic dejun + ce-a rămas de la copiii. Că doar n-ai să arunci mâncarea. Bagi un burger în tine. Prânz + resturile după copii. E păcat să arunci MÂNCAREA!!! Apoi 14 bomboane dulci. Și cina. Să mănânci după copiii. Să te uiți în oglindă și să o borăști cu grăsime.

La fel și cu iubirea. Pur și simplu vei alerga după bărbați și îi vei pune pe ei în TOP. Vei fi dependentă de orice strănut al lui, de orice privire, de orice schimbare a stării lui de spirit. Și vei fi nefericită, pentru că ți se va părea întotdeauna că nu ai destulă iubire.

Vei vedea tot felul de semne și vei băga în creierul tău leneș așa o prostie ca cărțile TAROT. Ei și dă-i dracului.

Totul ți se va părea cum nu trebuie. Nimic nu-ți va plăcea. Standardele tale vor fi încălcate ca regulile de circulație. Vei aștepta întotdeauna mai mult decât îți poate oferi un bărbat și vei căra un rucsac greu al așteptărilor.

Iată ce se întâmplă la cei care cred că iubirea este cel mai important lucru în viață.

2. V-au tras o țeapă zdravănă. Iubirea nu înseamnă relații grozave.

Pentru că tu ai putea gândi cam așa. Iată sunt eu și iată este un băiat. Dacă ne vom iubi unul pe altul, asta înseamnă că relația va fi nemaipomenit de bună.

Dar adesea totul este invers. Amândoi se iubesc. Cu adevărat se iubesc. Dar cuplul lor se destramă repede. Se ceartă și nu se înțeleg. Pot, deși sunt îndrăgostiți, să se înșele unul pe altul. Sau unul poate să înșele. Pot să se insulte sau să ridice mâna. Sau să zgârcească banii, timpul și truda.

2 oameni se pot iubi și pot fi cel mai scârbos cuplu de pe fața planetei Pământ. Și pot trăi o viață teribil de toxică, lăsând copii cel mai adesea fără tată, ca apoi un alt bărbat să zgârcească banii pentru ei.

Iubirea nu este deloc o garanție pentru o relație. Toți uite, se căsătoresc din iubire și apoi se urăsc în tăcere. Iar cei din jur vorbesc cu ochi de pește - sunteți așa un cuplu drăguț! Și-apoi or mai spune - O, eu știu un cuplu, se iubesc atât de mult! Atât de mult! Uau!

Deși iubirea lor stă demult în litiera pisicii.

Iar mâine ei deja satisfac oral soțiile sau soții altora.

Și doar de multe ori ți se pare, că uite ai întâlnit un bărbat. Și chiar e grozav. Îl iubești. Iar după 10 ani abia de mai ieși dintr-o depresie, semnând cererea de divorț și scoțând un oftat de ușurare.

Hei, dar ce e cu toate astea ale tale “te iubesc”?

Probabilitatea că o să vă despărțiți este întotdeauna mai mare decât probabilitatea că veți trăi toată viața împreună. Adică, convingerea ta totală, că asta e pentru totdeauna, are șanse MULT mai mici de 50% să se realizeze.

Mai degrabă o să vă despărțiți decât o să rămâneți împreună. Acesta este un adevăr. Acestea sunt statisticile.

De aici reiese că iubirea este o chestie foarte instabilă. Și bineînțeles că tu vrei să știi care este garanția de a fi împreună. Dar ea nu există. Nu există așa garanție. Dar există un „Dar”.

Ce-ar fi dacă am întoarce totul cu capul în jos și am scrie că, dacă iubirea nu înseamnă relații grozave, atunci relațiile grozave înseamnă iubire? Adică, mai important este să ai o relație faină. Interesantă, plină de împliniri, o relație în care cresc 2 personalități. Iar iubirea, ca focul, devine mai puternică, pentru că relațiile grozave - sunt combustibilul ei.

Mie îmi place așa mai mult. Măcar e mai mare probabilitatea de a fi cu persoana iubită mai mult timp.

3. Iubirea la distanță - asta-i masturbare.

Nimic nu ucide iubirea atât de bine ca distanța. Și știi de ce? Pentru că este imposibil să te masturbezi gândindu-te la o singură persoană. Este imposibil la distanță să te masturbezi și să îți imaginezi doar o singură persoană. Chiar dacă este cea pe care o iubești și o dorești.

Pentru psihic, asta se echivalează = după ceva timp să nu mai poți ajunge la orgasm.

Atunci intervine imaginația și fantezia cu alte persoane. Da! la naiba, este INEVITABIL. În același timp, sistemul neuronal creează noi căi neuronale care indică faptul că există o SURSA NOUĂ pentru plăceri. Pentru reproducere. Pentru a satisface o nevoie. Pentru euforie. Pentru a-ți demonstra ție însuți că ești interesant pentru cineva.

Noile căi neuronale creează noi gânduri. Noile gânduri creează noi idei și, în final, acțiuni. Și iată că în patul tău este deja altcineva. Nu persoana cea mai iubită. Sau în patul lui este alta. Nu cea mai iubită, dar are țâțele mișto.

Când o persoană știe sigur că pedeapsa pentru infracțiune nu va veni, ea va păcătui mai devreme sau mai târziu. Pentru mulți nu este o problemă să se bage în pat cu vecina de peste perete. Dar ce să mai vorbim când între voi sunt sute și mii de kilometri?

De aceea, tocmai masturbarea în relațiile la distanță duce la înșelăciunea uneia sau chiar a ambelor inimi îndrăgostite. Pentru că dorința sexuală este o nevoie. Și trebuie satisfăcută. Cu mâna o poți satisface mult timp. Dar satisfacție asta nu-ți aduce. Așa că ai nevoie să te satisfaci și MAI DES. Iar masturbarea frecventă înseamnă fantezii mai frecvente. Și o schimbare mai puternică a sistemului neuronal din creier.

Iubirea la distanță este cea mai mare minciună într-o relație. Iubirea nu suportă distanța. Distanța este o crăpătură a iubirii, care cu fiecare secundă devine din ce în ce mai mare.

Când oamenii se întâlnesc după o lungă despărțire, de regulă, aproape întotdeauna (cu fooaaarte rare excepții), unul dintre parteneri observă că celălalt s-a îndepărtat. Și mai des se îndepărtează bărbații. Pentru că distanța este o minciună a iubirii.

El se gândește – păi, ea stă cu copiii, le gătește de mâncare, le citește povești, apoi fuge la muncă, iar seara trebuie să facă teme cu ei. Ea are o mare responsabilitate. Ea este ocupată. N-are timp să sară pe pula altui bărbat. Nici măcar să se gândească la asta. Așa că bărbatul poate să nu observe această îndepărtare atunci când femeia lui a gustat deja din plăcerea unui amant pasional.

Dar femeile simt asta. Răceala bărbatului după o distanță îndelungată nu poate fi ascunsă sau prefăcută. Și de multe ori femeile, după o despărțire forțată, observă în bărbat o îndepărtare. Sau, și mai des, relațiile la distanță se termină pur și simplu.

4. Senzațiile iubirii.

Noi nu iubim persoana, ci senzațiile noastre alături de ea.

Ai auzit de asta? Și eu am auzit.

Ce este o tâmpenie totală.

Când tu vei sta în fața sicriului bătrânului tău soț și te vei uita la fața lui palidă și fără viață, atunci vei înțelege că vorbele astea nu fac nici cât o ceapă degerată.

Noi nu iubim cu senzațiile. Pentru că asta e o variabilă prea mare ca să fie adevărat. Este imposibil ca 5-10-15-20 de ani să ai numai emoții și senzații pozitive lângă o persoană. Uneori vrei pur și simplu să-l împuști dintr-o armă cu pompă. Uneori te uiți la omul ăsta și te gândești – ce naiba am găsit la tine, ești ciudat și urâcios!

Iar după o lună îl vezi din nou cum vine spre tine și zâmbește și te gândești – ce fericire că el există.

Noi iubim personalitatea. Nu senzațiile noastre. Dacă ne-am iubi senzațiile, ne-am fute în mod dezordonat. Am schimba partenerii ca pe șosete. Ne-am îndrăgosti la stânga și la dreapta. Am iubi la dreapta și la stânga.

Această formulare (indiscutabil frumoasă pentru rețelele sociale) a fost inventată de nevrotici. Când unor astfel de oameni le merge rău, ei caută un pai de care să se agațe și care să-i scoată din viața de rahat. Și când acest pai îți întinde mâna, ție ți se pare senzațional. Te îndrăgostești de acele senzații, fără să ții cont că persoana respectivă, în timp ce-ți întinde mâna, s-ar putea să se și cace pe tine de sus. Sau pur și simplu să profite temporar de lubrifiantul tău vaginal.

Da măcar cât te scoate din mocirlă!

Adică, pariul pe propriile senzații - este un eșec. Dezamăgirea va veni noaptea și-ți va pune o pernă pe față.

5. Simulatorul iubirii.

Eu, în general, pun accent pe auto-satisfacere, pentru că o consider un indicator cu adevărat important în iubire.

Inimioarele yin și yang își ating organele genitale, iar asta contează în iubire. Masturbarea - este un simulator al sexului cu condiția ca obiectul sexual să se afle în aceeași încăpere cu tine.

De exemplu, tu poți avea un libidou ridicat într-o relație, faci sex des și, în același timp, nu uiți să primești o doză suplimentară de plăcere atingându-te. Este perfect normal.

De asemenea, dacă iubitul tău face la fel, e tot normal. De ce nu? De ce să nu te zbați o dată în plus într-o convulsie ușoară?

Dar asta cu condiția ca cu sexul să fie totul în regulă. Dacă însă masturbarea înlocuiește sexul, sexul devine mai puțin frecvent sau este afectat negativ, atunci trebuie să știi ceva. De ce oare se întâmplă așa?

Uite cum stau lucrurile – plăcerea de la masturbare este mai mică decât cea de la sex. Creierul vrea să primească plăcere, iar cu cât doza de dopamină este mai mare, cu atât mai bine pentru creier. Deci faci bine. Iar sexul, chiar și cel mai fad, este întotdeauna mai plăcut decât masturbarea. Întotdeauna mai multă dopamină. Și dacă creierul a decis că simulatorul de sex – mâna sau jucăria – produce mai multă plăcere, atunci asta poate fi explicat printr-un singur lucru.

Asta înseamnă că în cap există o iluzie. Există o fantezie. El nu se masturbează la perete, ci la fantezia lui. Deși, hei, du-te și te fute! Și gândește-te la fantezia ta ÎN TIMPUL sexului. Dar nu, nu o face.

Și dacă nu o face, atunci e logic să presupunem că persoanei pur și simplu îi este lene. De exemplu, un tip stă în fața alegerii să și-o ia la labă în baie sau să meargă să scârțâie cu patul.

Ce e mai rapid și mai simplu? Corect – să se masturbeze. Ca să faci sex, trebuie să consumi mai multe calorii. Trebuie mai mult timp. Trebuie să te străduiești mai mult. Anume să te străduiești. Să faci anumite mișcări. Să aduci plăcere nu doar ție, dar și ca fata să spună – mmm, ai fost un nenorocit de treabă.

Dar la ce bun? Dacă e mai simplu să faci asta repede. 2-3 minute și gata.

Reese că pe termen scurt, asta nu afectează deloc iubirea. Dar dacă asta se întâmplă sistematic, atunci concluzia vine de la sine ca un musafir nepoftit și beat într-o dimineață de luni. Concluzia - la ce naiba să mă mai străduiesc pentru ea? Mi-am atins plăcerea și gata. Și de ea mă doare-n pulă. Ei, oi mai fute-o din când în când, ca să nu smiorcăie. Iar simulatorul rapid de sex va fi prioritatea.

Când cade tavanul peste cap, doare. Când persoana iubită preferă masturbarea în locul sexului cu tine – iubirea lui pentru tine s-a urcat în autobuz și-ți dă din mânuță. Scrie-i scrisori pe apă.

6. Cei virginii nu îmbătrânesc împreună.

Nu prea îmi amintesc eu cazuri în care doi virgini s-au întâlnit și au trăit toată viața fericiți și până la adânci bătrânețe, fără să afle niciodată ce este sexul. Așa ceva nu există în natură. Pentru că sexul este cromozomul iubirii.

Fără sex iubirea este ca o motocicletă fără roți. Departe nu te duci. Dar să te așezi poți, și chiar să dai din volan.

Așa că de îndată ce sexul devine tot mai puțin în cuplu, hopa! Și deja sunt mai puține complimente, cadouri, cuvinte tandre, îmbrățișări și săruturi.

De îndată ce sexul devine mai puțin frecvent sau calitatea lui scade, apare o oarecare indiferență. Apar oarecare neînțelegeri neînțelese. Dezacordurile apar adesea după ce sexul se stinge. Mulți cred că este invers. Au început să se certe și sexul a devenit cu totul trist. Deși, mai degrabă sexul a devenit trist apoi au apărut probleme în relație.

Hipotetic, un tip care vrea doar să te fute – el vrea să te iubească temporar și ca tu temporar să îi oferi iubire. Și adesea de aici începe totul. De câte ori v-ați întâlnit, ați făcut sex și apoi a pornit sufletul la starea civilă?

Sexul este degustarea iubirii. Fără să bei vin, nu devii alcoolic.

Ne degustăm unul pe altul, oferind acces la corpul nostru. Sau insistent impunându-ne corpul nostru altcuiva. Sau incitând cu mirosul, lăsând să miroasă și să guste, dar nu să facă o înghițitură.

6.1. A iubi este un verb?

Da, dar...

Mai degrabă înseamnă să nu alergi în jurul obiectului iubirii și să nu-l hrănești cu lingurița, să-i ștergi fundul puturos și să-i dansezi cu corp de stripteuză ca să îi placă. Nuuu. Este mai degrabă un verb mental. Eu am putut să trăiesc cu o fată 5 ani, să fac ceva fizic pentru ea, să am grijă, dar să nu o iubesc și s-o trimit în toate patru părți într-un oraș străin.

Iată că eu am acționat (dacă iubirea este un verb). Am făcut ceva pentru ea. De ce nu a fost aceasta iubire atunci?

Pentru că verbul mental este mai important.

Asta înseamnă că doar deciziile contează. Atunci când iubești o persoană, poți renunța la o ceartă. Nu ai făcut niciun efort fizic. Dar vezi că el sau ea nu are dreptate. Și tu spui pur și simplu – ok. Câștigi tu. De ce și la ce ar mai folosi această ceartă, dacă iubești persoana?

La fel, tu iei decizii în fiecare zi. Nu doar ce și cum să faci fizic. Ci mai des cum să faci mental.

Când iubești o persoană, poți fi pur și simplu de acord cu ceva ce ți se poate părea nu tocmai corect. O, nu, asta nu înseamnă că dacă ți se spune „ești un rahat”, tu spui „sunt de acord” te scoli în picioare și începi să aplauzi. Nu. Ești de acord că s-ar putea să nu ai dreptate. Ești empatic atunci când ești îndrăgostit și te pui în locul persoanei iubite.

Și dacă tu îi spui iubitului tău – mă îmbrățișezi prea puțin. Dar lui i se pare că nu este așa. Atunci el ia decizia să o facă mai des. Acceptarea acestei decizii este mai importantă decât îmbrățișarea în sine. Acordul lui este mai important.

Dacă el spune – nu-i adevărat, te îmbrățișez des, nu inventa! Ei bine, vino să te îmbrățișez, și dând ochii peste cap, îți face o favoare. Asta înseamnă că nu prea te iubește. Dar dacă este de acord cu tine. Dacă ia decizia să facă asta mai des. Dacă gândește – ea e fată. Iar fetelor le plac îmbrățișările, dacă este atât de important pentru ea, pentru mine nu este atât de greu până la urmă!

Iată că această decizie mentală este mai importantă decât verbul „a face”.

Și asta se aplică la tot. De la cadouri până la infinit.

Dacă tu nu iei o decizie mentală fermă și în interior nu ești de acord, indiferent de ce acțiuni ai face, iubirea ta este la fel de mică precum penisul tipului de care râde toată lumea.

7. Ce este iubirea?

Știi ce? Nici nu contează ce este de fapt! De ce să-ți bați cu întrebarea asta căpșorul simpatic? Ce câștigi din asta? Pentru o definiție a iubirii și pentru cuvinte frumoase despre iubire, nimeni nu te va iubi mai mult. Tu nu vei iubi mai puternic.

Voi.

Amândoi.

Nu veți iubi mai puternic.

Dar ca articolul să fie mai eficient, hai să revenim la punctul 1 și să spunem pur și simplu că iubirea e doar o nevoie nenorocită care trebuie satisfăcută. Să o satisfaci. Și să mergi mai departe.

Pentru că în viața noastră și așa sunt multe nevoi nesatisfăcute. Și nu trebuie doar să iubim o altă persoană. Trebuie să ne iubim și munca. Pe noi înșine. Viața noastră. Lucrurile mici care ne înconjoară.

Să-ți iubești picioarele antrenate și medalia de pe perete. Să iubești dimineața care ți-a dovedit că ești încă vie. Să iubești ceea ce faci, pentru că asta a fost alegerea ta. Să iubești mirosul mâncării gătite de mama și ochii copilului tău care strălucesc de fericire. Să iubești ceea ce ți-ai propus să faci. Nu să te agăți de o pulă și să pui iubirea acestei puli drept cel mai important lucru din a ta, în așa caz, viață de rahat.

Succese! Gord.